FishBook
Totul despre pesti!!
marți, 4 februarie 2014
luni, 25 noiembrie 2013
duminică, 14 iulie 2013
Mahjong Secretele Indiei
jocuri logice Misiunea jocului este gasirea sau identificarea tuturor pies ... |
Ce jocuri se joaca acum
Tragator de elita
Sunteti un tragator de elita si trebuie sa va indepliniti or ... |
La cumparaturi
Scopul acestui joc este sa faceti toate cumparaturile pe car ... |
Cursa Offroad
Aveti un camion cu care trebuie sa mergeti cu el pe un teren ... |
Scoala de soferi
Un joc cu o masina in care sunteti un elev la o scoala de so ... |
BikeMania 4
Motociclism in miniatura.Scopul este sa conduceti motociclet ... |
joi, 21 martie 2013
Pestii teava (Syngnathinae)
miti, pesti in acvarii, specii de serpi, vand, alge, specii de pesti, peste, acvari, pestii, serpii, rate, cei mai mari serpi, caluti de mare, aligator, serpi
Pestii teava sunt mici avand corpul ca niste tevi drepte, semiflexibile, cu aspect de armura, cu guri mici fara dinti. Sunt asemanatori cu serpii. Au o aripioara dorsala care reprezinta principalul organ de deplasare. Aripioarele ventrale lipsesc cu desavarsire.Lungimea lor nu depaseste 20cm.
|
Femelele sunt mai mari si mai colorate. Sunt aproape 200 de specii de pesti teava sau tub. Cele mai cunoscute specii sunt cei dungati si cei numiti aligator.
Majoritatea sunt pesti marini, doar cativa prefera apele dulci. Ii intalnim cu precadere in apele tropicale si chiar zonele temperate, bine ascunsi in corali, locuri cu iarba de mare si lagune nisipoase. Daca sunt tinuti in acvarii, perioada de viata este de 5 pana la 10 ani.
Se hranesc cu creveti, larve de peste si chiar alge.
|
Majoritatea se deplaseaza lent, doar cei care au aripioare caudale pot fi mai rapizi.
Ca si calutii de mare, pestii teava lasa in grija masculilor indatoririle parentale. Unele specii sunt monogame sau macar sezonier monogame, in timp ce altele sunt poligame. O trasatura specifica acestei specii este inversarea rolului sexual. Masculii au grija de ouale depuse de femele, carandu-le intr-un fel de buzunar sau lipite de pielea lor sub burta sau la baza cozii. Pestisorii incep sa se hraneasca imediat dupa nastere, devenind independenti, mai ales ca trebuie sa se fereasca de parinti care-i trateaza drept mancare
sâmbătă, 3 noiembrie 2012
Cei mai cunoscuti pesti de apa dulce - prezentare generala
Dintre cei mai cunoscuti pesti de apa dulce fac parte urmatoarele specii : stiuca, salaul, somnul, crapul dar siplatica.
Stiuca - Esox Lucius
Prima dintre specii si anume stiuca denumita stiintific si Esox lucius este unul dintre cel mai spectaculos peste si cel mai ravnit de catre pescari. Se poate intalni in apele de ses, dar si in lacurile de acumulare, ajungand la lungimea de 1 m cu o greutate de 25 kg, dar ca dimensiune minima poate atinge 50 cm. Este cunoscuta sub numele de catea sau merlita popular. Stiuca este un peste foarte vioi si prinde foarte repede prada care ii iese in cale , mai ales in apele limpezi care au fundul curat in care se gasesc pesti mici. Prefera de cele mai multe ori prada care se gaseste la adancimi mici sau chiar la marginea lacului.
Pentru pescari sezonul in care se recomanda prinderea acestui peste este primavara, in lunile februarie- martie sau toamana la sfarsitul lunii septembrie.
Stiuca prefera o temperatura a apei in jur de 17 grade Celsius, iar pescarii o pescuiesc datorita carnii gustoase. Datorita faptului ca in ultimul timp s-a pescuit foarte mult aceasta specie de peste , ea a inceput sa fie tot mai rara in baltile de ses.
Salaul - Stizostedion lucioperca
O alta specie de peste de apa dulce este si salaul, denumit stiintific si Stizostedion lucioperca si care este raspandita in bazinul acvatic congaz, dar prefere si apele limpezi unde isi poate procura cu usurinta prada. Este un peste rapitor care se hraneste mai ales cu pesti mici . Ca o prezentare generala, salaul are corpul alungit si subtiat catre coada cu capul mare si o gura larga. Prezinta o culoare verde-cenusiu, iar burta este alba, iar pe spate are in jur de 8-12 dungi. Lungimea acestui peste este in jur de 1 m si atinge o greutate de 15 kg. Reproducerea salaului are loc in lunile martie-aprilie.
Somnul - Silurus glanis
Somnul, denumit stiintific si Silurus glanis, este unul dintre cei mai cautati pesti din tara noastra, fiind foarte raspandit in iazuri si lacuri de acumulare si atinge greutatea de 200 kg. Reproducerea acestui peste are loc in lunile aprilie-mai , iar icrele nu sunt comestibile.
Crapul - Cyprinus carpio
Crapul, denumit stiintific si Cyprinus carpio, este alt peste de apa dulce si se intalneste in lacurile de acumulare. Dintre rasele de crap intalnite enumeram : romanesc, salonta si novacul. Poate atinge greutatea de 35 kg, iar apa trebuie sa aiba o temperatura optima in jur de 19 grade Celsius, pentru o dezvoltare optima. Reproducerea acestui peste se face in lunile aprilie-mai, si se hraneste atat cu hrana vegetala, cat si cu insecte sau viermi, pe care ii gaseste pe fundul apei.
Platica - Abramis brama
Ultima dar nu si cea din urma specie de peste de apa dulce este platica, denumita stiintific si Abramis brama, are forma corpului peferct aplatizata cu ochi mari si gura mica, nu prezinta mustati, iar corpul este acoperit cu solzi. Culoarea acestui peste este foarte variata. Este un peste timid, care se hraneste cu viermi, larve, icre, crustacee dar si plante. Se dezvolta bine la o temperatura optima a apei in jur de 18 grade Celsius, atunci cand incep sa isi depuna si icrele.
marți, 2 octombrie 2012
Populaţiile de peşti mici sunt în scădere
Peştii de mici dimensiuni, cum ar fi sardinele, nu sunt imuni la impactul pescuitului excesiv, relevă un nou studiu. S-a constatat că populaţiile regionale de peşti de dimensiuni mici, cu durată de viaţa scurtă, sunt la fel de afectate de suprapescuit ca şi speciile mari precum codul, tonul sau rechinul.Constatările sunt deosebit de îngrijorătoare, deoarece scăderea drastică a efectivelor unei specii mici poate avea efecte pe scară mai largă decât declinul speciilor de talie mare.
"Prin aceste acţiuni, se înlătură o sursă de hrană foarte importantă pentru toate speciile care se bazează pe aceşti peşti, astfel încât o mulţime de populaţii de mamifere, păsări şi chiar peştii mai mari pot, de asemenea, să scadă," a spus Malin Pinsky cercetătorul care a condus studiul.
De multe ori, consumatorilor de peşte şi fructe de mare li se cere să facă alegeri responsabile şi li se recomandă să mănânce specii precum macroul, heringul sau sardinele. Aceste alegeri au la bază criterii precum rata de reproducere (care, de obicei, la speciile de talie mică, este mult mai ridicată), dar şi dutata de viaţă, care este mai scăzută la peştii mici.
Biologul Malin Pinsky, de la Universitatea Stanford, împreună cu o echipă de cercetători americani şi canadieni, a vrut să afle dacă în funcţie de aceste caracteristici evolutive ale diferitelor specii s-ar putea prezice care specii sunt cel mai ameninţate de pescuitul excesiv.
Cercetătorii au încercat să verifice ipoteza conform căreia speciile mai mari, care se caracterizează printr-o creştere lentă, ar fi fost mai vulnerabile decât cele mai mici, atât în ocean, cât şi pe uscat. Această ipoeză, însă, s-a dovedit incorectă.
Daniel Ricard, biolog la Univeristatea Dalhousie vine cu o altă teorie, care o contrazice pe cea a lui Pinsky.
Ricard, care are experienţă în evaluarea populaţiilor de peşti, a declarat că rezultatele sunt îngrijorătoare şi că toate activităţile de pescuit trebuie să fie gestionată cu atenţie, de vreme ce unele specii de peşti mici pot fi la fel de vulnerabile ca şi cele de talie mare.
În multe cazuri, unele specii mari de peşti sunt mai numeroase decît cele mici, aşa că nu trebuie să optăm numai în funcţie de talie.
Sfatul specialiştilor este să ne educăm singuri şi să fim mai atenţi atunci când ne alegem hrana.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)