Salau primavara. Salai agresivi pescuiti pe acumularea de la Sarulesti. Naluci si tehnici de pescuit la salau agresiv.

Bataia pestelui, un termen intrat deja in vocabularul uzual. Pentru multi dintre noi inseamna oportunitate, momentul ideal de a da lovitura. Pescareste vorbind, este momentul in care innebunesc pestii, luati de valul dragostei. In spinning, magia incepe atunci cand foamea pestelui se amesteca in proportii secrete cu furia, cu extazul si cu un curaj sinucigas.

Pescuit la salau in luna mai

Aici avem un postulat. Daca este primavara si ai un jig la capatul firului, trebuie sa-l imbraci cu ceva. Acel ceva, destul de sexi si irezistibil pentru a lua mintile salaului, este un shad sau un jerk mare (8 – 10 cm), jucat agresiv pe zonele unde masculii se aduna pentru a lua in concesiune terenuri.

Pregatiri de nunta 
Scopul, altfel nobil, scuza mijloacele. Cu cat locul este mai bun (in termeni salaiesti), cu atat mai ispititor va fi cuibul. Nu va ganditi la marmura, termopane, piscina si tot tacamul. Sub apa, viata este mult mai pragmatica. Adapost, apa oxigenata, substrat ferm, mai pe scurt, conditii de cinci stele pentru mostenitori. Cuibul aduce femela si da sens viitorului, atat pentru salau ca specie, cat si noua ca tagma. Ei – salaii – pun la bataie muschi si dinti, noi – pescarii – silicon si carlige.

Din tot acest tablou conflictual se detaseaza intentia noastra perfida de a abate atentia masculului de la cele casnice, nu pentru a-l ademeni la o bere cu prietenii, nu pentru o aventura extraconjugala, ci pentru a-i forta aripioara sa sara la bataie. Nalucile noastre, corpolente si vopsite in culori tipatoare, asa cum este verdele cu glitter rosu si galbenul fluo, nu mai sunt naluci, ci cocote. Plimbate cu schepsis, ca niste adevarati agenti provocatori, taman printre domeniile aflate inca in litigiu (Legea zece a baltii: primul venit, primul caftit), jigurile noastre ar trebui, teoretic, sa declanseze agresiunea sarmanilor salai. Sunt si ei pesti, masculi, cat sa reziste? Acestea sunt coordonatele unui pescuit de tatonare, in numele caruia am pescuit pe pista de la Sarulesti cu o saptamana inainte de startul in prima etapa a Turneului Aventuri la pescuit.

Intre finete si tandrete cu nabadai
Prima reactie, ca un gest reflex, a fost sa atacam malurile, in primele doua praguri. Cu cat mai multe crengi, stepi si radacini in calea nalucilor, cu atat mai bine. Paradoxal, dar valurile dragostei nu se spargeau acolo, ci cu un prag mai jos, la patru metri adancime. Pentru gusturile de primavara, insa, realitatea bate teoria. Salaii atacau, insa preferau naluci ceva mai mici, culori sterse, dinamici reduse. Concluzie: au chef de mancare, nu de bataie. In conditii normale, am fi insistat, am fi recurs, probabil, la un echipament ultra light, la monofilament, la jiguri de patru grame si prezentari de finete. Insa marele pot nu se castiga astfel in acest sezon, chiar daca insistarea pe latura atacului ca gest al hranirii ar putea aduce trofeul, in speta o femela corpolenta, matroana zonei. Masculii care au raspuns la apel erau tineri, in cazul nostru, insa destul de albastrui pentru a trece aceasta informatie cu vederea. Intrarea pe zona de reproducere, pentru a-si castiga dreptul la „cuib”, este strict legata de semnalele din mediu, in primul rand de temperatura apei, luminozitate si unghiul pe care il fac razele soarelui cu apa. Echinoxul de primavara declanseaza procese endocrine vizibile pescarului la nivelul coloratiei masculilor si a agresivitatii exacerbate a acestora. Declansarea furiei salaului este o chestiune de zile si este greu sa urmezi un rationament pentru a transforma fenomenul intr-un eveniment predictibil.

Strategia de acasa nu se potriveste cu cea din apa
Am revenit a doua zi, sperand ca vom nimeri, de data aceasta, un moment mai prielnic, mizand si pe faptul ca salaii sunt din ce in ce mai activi, gata oricand sa-si demonstreze ascutimea dintilor in muschii oponentilor. Totul depinde de locul si momentul potrivit. Sarulestiul poate reprezenta oricand un studiu de caz in pescuitul salaului, tocmai datorita contrastelor puternice create de structurile subacvatice.

Delimitarea neta a pragurilor, a platourilor, precum si drumurile scufundate si casele din vatra fostului sat sunt elemente de relief si de acoperire cu care se poate face, in toata puterea cuvantului, o lectie de pescuit la salau. Sonarul va face lumina in tot acest scenariu bazat inevitabil pe presupuneri. Paradoxal, pescarul de spinning cauta, in primul rand, structuri, nu pesti.

Antrenamentele de la Sarulesti au demonstrat ca, treptat, salaii au intrat in paternul comportamental care precede reproducerea propriu-zisa. Rezultatele bune obtinute la aceste antrenamente au demonstrat ca, cel putin la salau, acolo unde exista o oferta de habitat generoasa, presiunea pescuitului intervine doar in cresterea selectiei fata de naluca, nu si in directia cresterii starii de inhibitie, cauzata de prezenta in numar mare a barcilor si a pescarilor.

Regele caras
Apropierea salailor de maluri tine cont de incalzirea apei si de existenta unui substrat tare, curat, care sa nu afecteze ponta prin depuneri masive de mal. Batalia din aceste zone, in care protagonisti sunt salaii, se traduce, la nivelul ascutimii carligului de jig, prin acrosari neortodoxe. Adica de coada, de abdomen si de exteriorul gurii. Fenomenul este explicabil prin apucaturile acestui peste pus pe harta, care isi intimideaza adversarii folosindu-se de tehnici free style. Lovitura de coada, blocarea adversarului la sol si upercutul dat cu botul fac parte din spectacol.

Cu cat obraznicia shad-ului este mai mare, prin dimensiune, culoare si miscare, cu atat atacul va fi mai napraznic. Firul multifilament si lanseta extra-fast vor transforma acest contact cu naluca intr-un soc de-a dreptul electric, transmis prin fibrele de Spectra, grafit si apoi, prin traiectele nervoase, direct in imaginatia noastra. Si cand primavara instabila meteo nu-ti joaca feste, cand nu intervin nici plasele, nici navala nalucilor si nici seceta sau viitura, ce mai poate sta in calea fericirii pescarului de salau? Raspunsul este direct si transant: carasul!

Salau show
Inaintea inceperii oficiale a antrenamentelor la Sarulesti, am avut parte de un spectacol impresionant. Dupa o zi extrem de slaba, pe o apa unde densitatea mare de peste si existenta trofeelor sunt o certitudine, am sesizat, pe o anumita portiune a lacului, o forfota mare la suprafata apei. Sute, mii de masculi de platica – unii de dimensiuni respectabile – pareau prinsi intr-un dans ritualic, sub oglinda apei. In adanc, la trei metri, si in substrat, salaii atacau cu furie orice venea de la bairamul de la etaj, in speta naluci suple armate cu jiguri. Apoi, au aparut atacuri pe cadere, chiar in primul metru de plonjare, agresorii fiind, in egala masura, salai si platici, toti masculi, fiecare cu arma din dotare. Adica, salaul cu gura dintoasa, platica – mai persuasiva – cu corpul, ca la hochei. Acesta a fost detaliul care ne-a indemnat sa pescuim cu jiguri usoare, la suprafata apei, recuperand liniar, asa cum se pescuieste la avat. Rezultatele nu s-au lasat asteptate, fiind una dintre putinele partide in care am prins salai la o palma de la suprafata apei, deasupra unui hau de trei metri, terminat in subsol cu o geografie ideala: praguri, diguri, crengi, pietre si chiar ziduri.

Lupte de strada scufundata
La suprafata apei era o incaierare generala in care nu huliganismul salailor ne intriga, ci cheful de trosneala al platicilor. Era un razboi intre doua gang-uri pentru locuri mai bune de facut dragoste. Iata ca, din nou, femeia era samanta discordiei, discordie mediata pe alocuri de nalucile noastre suple. Dincolo de insolitul situatiei, trebuie spus ca totul nu a durat decat doua-trei ore, atat cat dureaza, probabil, si asalturile fratricide ale salailor pentru un cuib cu piscina in Pipera adancurilor. Acesta este motivul pentru care, intr-o astfel de perioada, chiar si acolo unde cunosti foarte bine apa, trebuie sa cauti continuu, pentru a avea sansa de a fi la locul si la momentul potrivit.

Dar sa revenim la caras. La o saptamana dupa acest iures, in plina etapa, a urmat capierea carasului. In apa mica de la maluri, in primele praguri, acolo unde tocmai se instalasera salaii, s-a declansat o adevarata orgie manelista care a tulburat apa atat de tare, incat ai fi zis ca a venit viitura. Frenezia a cuprins intreaga suflare caraseasca atat de tare, incat apa malurilor a fost luata cu asalt. Intimidati, salaii s-au imprastiat in asteptarea unor vremuri mai bune. In conditiile date, cu salai rasfirati pe mari suprafete, scosi din locurile clasice pentru acest sezon, viata concurentilor a fost destul de grea.

Vremuri tulburi
La doua saptamani dupa acest spectacol, care ne-a demonstrat ca oamenii nu au inventat nici apa calda si nici incaierarile dintre galerii, am revenit pe Sarulesti. Nici urma de platici, nici urma de carasi. Salaii, in speta masculii, mai putin albastri, fie adormiti pe la cuiburi, fie fugiti de acasa, nu prea raspundeau la apel. Femelele, in schimb, corpolente si infometate, au atacat viguros nalucile suple.

Shad-uri sau jerk-uri, de maximum sapte centimetri, au fost la loc de cinste in meniul zilei. Detaliul cel mai important acum urmeaza: dupa cateva zile de ploaie si vant puternic, Sarulestiul era aproape de acea stare a materiei numita atat de sugestiv „cafea cu lapte”. Daca aici, pe tulbureala de toate zilele, albul-sidef si verdele cu glitter argintiu faceau regula, atunci cand salaii aveau chef de viata, iar albastrul, negrul si maronul cu glitter rosu dominau in momentele mai dificile, acum portocaliul cu glitter argintiu a fost alcatuirea magica de silicon, culoare si vibratie.

Daca la toate acestea adaugati o coada cu turbulenta puternica, aveti deja arma letala. Iata cum a mai trecut o primavara cu salai albastri, o primavara care a purtat pescarul de salau de la adanc la oglinda apei, de pe firul apei la mal, de la alb la portocaliu, de la agonie la extaz. Partea frumoasa este ca din toate acestea, ca pescar de salau, inveti cate ceva.